Am angajat un tâmplar să mă ajute să reconstruiesc o casă veche. După ce a terminat o zi grea la muncă, în care o anvelopă plată l-a făcut să piardă o oră, el a constatat că ferăstrăul său electric se stricase și acum camionul său vechi nu voia să pornească.
El a stat în liniște totală când l-am condus acasă.
La sosire, m-a invitat să îi întalnesc familia. Cum am mers înaintea ușii, el a făcut o pauză scurtă în fața unui pom înalt atingând crengile lui cu ambele maini atent. Până la deschiderea ușii, el a suferit o transformare uimitoare. Fața așa ridată era plină cu zâmbete când și-a îmbrățisșt cei doi copii mici ai sai.
El m-a condus înspre mașină după ce m-a prezentat familei sale. Am trecut pe lângă copac și curiozitatea m-a ajuns. L-am întrebat despre ceea ce l-am văzut făcând mai devreme.
“Oh, acela era pomul meu cu probleme.” A răspuns el. “Știu că nu pot trece peste problemele mele de la muncă, dar un lucru îl știu cu siguranță. Problemele nu aparțin casei mele și copiilor mei. Așadar, eu doar le agăț în pom în fiecare noapte când ajung acasă. Le ridic înapoi dimineața când mă trezesc”…”Însa lucrul interesant”…mi-a spus el cu un zambet V“Cand merg dimineata sa le iau, nu sunt nici pe aproape atat de multe fata de cate imi amintesc ca am atarnat noaptea dinainte”
Sursa: http://filedelumina.ro/2013/07/07/pomul-tamplarului/#ixzz2YL5YB0XE
Astfel ar trebui să gândim toți, într-o familie. Din păcate, mulți își varsă nervii tocmai pe membrii familiei.
Asa e .
Poate povestioara aceasta ne va face sa gandim de 2 ori inainte de a ne varsa nervii pe cei dragi de acasa. .
Reblogged this on Dreena & Issel.