Nichita Stanescu – Inserare de toamna


Ziua aluneca, tragand dupa ea
prin fereastra joasa, culorile joase,
de parca-ai fi impins-o cu mainile subtiri
pe care le-ai ridicat din imbratisarea mea.
Steaua neagra a pletelor tale
imi rasare, scanteind,
in dreptul inimii,
cand iedera uscata bate ritmic in geam
un tot mai indepartat si mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.
Ziua aluneca spre cenusiu, spre negru,
smulgand frunzele si tragand de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
si-un relief de munti, intors spre noi,
izbucneste deasupra, urcand,
coborand.

Anunțuri

Despre oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
Acest articol a fost publicat în versuri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nichita Stanescu – Inserare de toamna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s