„Bună ziua” zic, „aş dori să vizitez muzeul”. „S-a închis la 12” mi se răspunde. Intru repede pe net, verific site-ul mănăstirii, văd că aşa era într-adevăr programul afişat. „Bun, mulţumesc, mă întorc mâine”. „Aaa, nu veniţi, că nu este deschis”, vine noul răspuns, „nu deschidem decât pentru grupuri mai mari, că nu are cine să stea tot timpul în muzeu”. „Păi unde scrie asta?”, întreb eu doar ca să aflu „că nu scrie nicăieri, dar aşa facem, că altfel nu se merită. Şi oricum nu prea aveţi ce vedea in muzeu”.
Cum nu-mi place să mă cert în afara orelor de program, m-am întors a doua zi regulamentar. La lumânări, un alt călugăr. Discuţia însă aceeaşi. Normal, am făcut scandal. Am cerut să vorbesc cu cineva în măsură sa mă lămărească de ce nu pot să văd muzeul, care nu era oficial închis. A venit într-un final un alt călugăr, care mirosea puternic a ceapă, clar îl deranjasem de la masă. Pentru a treia oară am purtat aceeaşi discuţie absurdă, că muzeul se deschide doar pentru grupuri şi culmea aberaţiei, că mă agit degeaba, tot nu am ce vedea acolo. Aveam, vă spun eu, că în muzeu sunt singurele bucăţi de frescă din pictura originală de la Trei Ierarhi, celebrul tablou votiv; plus bonus, tabloul votiv original de la Biserica Sf. Nicolae aflată ceva mai la vale. Călugărul nu părea să le dea prea mare importanţă, treaba lui, nu sunt eu în măsură să-i judec lui nivelul de cultură istorică, dar nici aşa, să mă convingă pe mine că am gusturi îndoielnice.
Restul articolului, AICI.
Diverse diversificate 1 
Ce credeai ca vei gasi acolo ? Eu m-am plimbat in multe manastiri, biserici, temple, am vazut picturi si sculpturi geniale, dar pe Dumnezeu nu l-am gasit pe acolo, erau doar oameni ca si cei pe care i-ai intalnit tu … care nici nu stiu de ce sunt pe acolo… poate servici, munca platita … cine mai stie ?
… fara cuvinte! pur si simplu fara cuvinte!… Trist!
Titlul spune tot.
Nu e atat de greu. Sa aprindem o lumanare, sa nu mai judecam, sa trecem mai departe.