La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, cand soarta evreilor din Europa era pecetluita, dar inca mai existau cai de salvare, cateva sute de evrei instariti au cumparat un vapor in scopul de a-si duce familiile in America. Dar aveau nevoie de viza, asa ca s-au adresat ambasadorului SUA de la Londra.
Tot la inceputul celui de-al doilea razboi mondial cand oamenii au inteles soarta evreilor, in Lituania ambasadorul Japoniei era un om integru care nu admitea crimele nazistilor si a avut grija de evreii din Europa acordandu-le viza de intarre in Japonia de unde puteau pleca oriunde doreau. Astfel a salvat doua mii de evrei.
doua saptamani, timp in care s-a lucrat zi si noapte la editarea vizelor, ba chiar au fost luate si ajutoare echipe suplimentare de lucru, astfel ca au salvat inca multi evrei. Aceasta era o fapta de mare curaj.
„- Pentru faptele tale de bine pentru poporul evreu, vei fi pomenit vesnic si noi ne vom ruga ca Cel de Sus sa te binecuvanteze si sa-ti rasplateasca tie si urmasilor tai”
In centrul orasului Kiev din Ukraina, se inalta statuia in memoria conducatorului national atotputernic Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky). Este infatisat calare pe calul sau frumos, cu mana dreapta tinand sceptrul, simbol al puterii invincibile a Ukrainei.
Hmelniţchi (1595-1657 fost hatman lituanian polonez crestinat si aliat cu cazacii) este mandria ukrainilor si toti vizitatorii se minuneaza de frumusetea statuii marelui conducator.
Dar dupa sute de ani a venit si pedeapsa adevarata, caci asezarea se numea Cernobil, iar centrala atomica nr 4 a fost construita exact pe locul fostului templu.
Spitalul Brâncovenesc nu ar fi existat fără însufleţirea nobilă a Saftei Brâncoveanu, soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, care a dorit ca instituţia să fie operă de binefacere.
Însă după 150 de ani de istorie, spitalul situat în centrul istoric al Bucureştiului a fost dărâmat, căci nu era inclus în planurile urbanistice ale lui Ceauşescu,
Safta Brâncoveanu a comandase o inscripţie în marmură pe care a aşezat-o în bisericuţa din curtea spitalului. Inscripţia, care se află acum la Curtea Veche, contine la final un blestem care cere Divinitatii ca cel care se va atinge de ctitorie, adica de spital, sa fie omorat de cei din neamul sau intr-o zi de sarbatoare”
Ceauşescu a daramat spitalul si biserica in 1984. A ramas doar inscriptia.
In 1989, Ceausescu a fost omorat de cei de un neam cu el , chiar de Craciun.
Blestemul, spune aşa:
„Se face acest spital pentru săraci şi de moarte năpraznică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital”.
Cu multă plăcere, dragă Oana!
Pe mine m-au impresionat mult. Şi dacă este numai 1% adevăr în ele, tot ne pun pe gânduri…
O săptămână nouă cât mai frumoasă! 🙂
Referitor la cea de-a doua poveste :
A se vedea : http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Mitsubishi
Mitsubishi exista deja in Japonia in 1940. A se vedea linkul de mai sus.Producea chiar si avioane, celebrele Zero care au distrus Pearl Harbour la 7 dec.1941, provocand astfel intrarea Statelor Unite in cel de-al doilea razboi mondial (WW2)…
Asadar, povestea a doua se incheie destul de ambiguu : poate ca fostul ambasador a deschis un al…”n”-lea atelier de reparatii apartinand de concernul Mitsubishi…deoarece aceasta celebra firma exista deja…
Multumesc pentru informatie! Sunt doar povesti care circula pe net si sunt frumoase. 🙂