Iarna – Ion Luca Caragiale


Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.

Negreşit ! focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.

Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ !

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
Acest articol a fost publicat în versuri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Iarna – Ion Luca Caragiale

  1. Poteci de dor spune:

    Oare vom trăi vremuri în care să spunem că nu e actual Caragiale?

  2. Aliosa spune:

    Buna dimineata !
    Calendaristic este IARNA
    dar meteorologic este PRIMAVARA
    iar lumea se plimba cu barca pe LAC :

    O zi frumoasa !
    Aliosa.

  3. Gabriela spune:

    Nu stiam ca a scris si poezii. Sunt suprinsa si mai ales ca, simt in poezia aceasta un dramatism profund, atat de diferit de tonul prozei sale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s