Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
– Cum ai facut? si-a intrebat supusul
– A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.
Sursa: mail
Anunțuri
Buna ziua !
Frumoasa poveste, corecta morala !
Weekend placut !
Aliosa.
Multumesc! 🙂 Week-end placut,Aliosa!
Se-ntâmplă însă uneori să le fie tăiată craca şi celor ce nu ştiu să zboare.
Mda… Din pacate.
Cand iti taie altcineva craca, fie si Dumnezeu, esti ok
Problema apare cand iti tai singur craca
O craca la moda (glumesc)
O cioara deputata in parlamentul padurii statea pe o craca cu bucata de cascaval auriu in gura
Sub ea apre o vulpe senatoare care pofteste la cascaval
Vulpea sireata: draga doamna deputata ai votat amendamentul cu eutanasierea maidanezilor?
Cioara nimic. Statea tare pe pozitie fara sa miste
Cioara ciorisoara ai votat Da sau Nu?
Cioara ispitita de intrebare , enervata de insistente si vazand ca vulpea isi nota ceva raspunde DAAAAAAAAAA!
Volpea hat ia cascavalul si fuge
Cioara inteleptita si trista cugeta:
Daca as fi spus Nu s-ar fi schimbat oare ceva?
😀 Acolo a avuto mare importanta si conjunctura. Pe scurt: Daca tacea , filosoafa ramanea.
Excelenta pilda! Da, ceea ce poate parea rau la un moment dat, poate sa ne si inalte.
Numai bine, Oana! 🙂