Buna dimineata!
Nu imi plac betivii, chiar ma enerveaza sa ii vad matahaind pe strazi. Am inteles ca in Bucovina, in anumite sate unde rachiul e cel mai bun prieten al omului, undeva spre sfarsitul secolului al XIX-lea, biserica s-a implicat in viata comunitatii si a inventat „crucea de juramant a betivilor”, loc unde acestia jurau ca nu vor mai gusta strop de bautura . Interesanta initiativa si hazlie in acelasi timp, dar de inteles pentru secolul al XIX-lea. (cine doreste sa se amuze gaseste mai multe detalii AICI ).
Ceea ce ma intriga e faptul ca BOR foloseste practici asemanatoare si in zilele noastre, eliberand adeverinte prin care atesta faptul ca respectivul dependent de alcool s-a jurat nu va mai bea o perioada de timp. Interesant,nu? Asta demonstreaza naivitatea unora si setea de imbogatire a altora (ati ghicit cine) capabili sa scoata bani si din piatra seaca. Presupun ca enoriasul a platit pentru a i se elibera bucata aceasta de hartie, mai ales ca are pe ea si stampila Arhiepiscopiei Sucevei si a Radautilor, iar tusul pentru aceasta stampila e de obicei de 10 ori mai scump decat cel de pe piata libera pentru ca e sfintit 😀 .
Cum ar fi sa va treziti ca va vine la serviciu cu o astfel de adeverinta un angajat pe care l-ati amenintat ca il veti concedia daca va mai consuma alcool? 😀
Diverse diversificate 1 
Ms! Este o afacere si asta. Nu stiu ce cod CAEN sa pun. Pana mai adaug o activitate o sa testez si io piatza.
Biserica are coduri CAEN proprii, din pacate. 😦
Nu va fi niciodata asa ceva, betivul mai bine jura ca se sinucide decat sa nu mai bea :))))))))))
Constrans de imprejurari,jura ca nu mai bea , dar nu se tine de cuvant.
Mi-am amintit un banc: 😀
Două prietene se întîlnesc întîmplător pe stradă, după mulţi ani. Se îmbrăţişează bucuroase şi incep să se descoasă despre ce li s-a mai întîmplat în ultimul timp, despre cariera, viaţa şi bărbaţii lor.
– Auzi dragă, mai bea al tău aşa de mult?
– Nuu… l-am dezvăţat.
– Cum ai reuşit? Dă-mi şi mie reteţa.
– Pai… am luat o pisică de pe stradă, am umplut cada cu vin şi am băgat pisica acolo. Cînd a ajuns acasă el m-a îmbrăţişat că şi-a văzut visul implinit, a intrat în cadă, a băut tot vinul, iar cînd a găsit pisica… a leşinat. De atunci nu mai bea decît apă. Culmea e că am adoptat pisica, mai mult ca să-i amintesc mereu de faza aceea.
– Dragă, îţi multumesc. Chiar acum mă duc să caut şi eu o pisică.
Femeia găseşte pisica, o duce acasă, toarnă vin în cadă, îşi invită soţul în baie şi-l lasă acolo. Trec cîteva ore bune, nici o reacţie. Într-un final bate la uşă, tăcere. În cele din urmă, disperată, intră peste el să vadă ce se întîmplă. Bărbatu-său, mort de beat, stătea pe marginea căzii şi storcea pisica…
– Hai pisi-pisi… încă un strop…!!!!!!!!!!
Intre betivi, dimineata tarziu (cand se intalnesc): „Nu prea arati bine azi. Tu AI LUAT micul dejun?” „NU-UU… Nici o picatura!”)
Doi betivi ies din crasma.
– Ma, ce verde ii Luna astazi!…
– Dara nu-i verde, ca-i albastra!
– Ba nu-i albastra, e verde!!
Ca sa nu se certe, se gandesc sa il intrebe pe jandarmul de la colt.
– Domnule jandarm, spuneti-ne, ce culoare are astazi Luna de pe cer?
Se uita jandarmul si zice:
– Care? Aia din stanga sau aia din dreapta?
INTR-ADEVAR – CHIAR nu crezi in posibilitatea „indreptarii pacatosului”?
(Daca ASA este, ar trebui sa militezi pt pedeapsa capitala – daca TOT consideri ca IN NICI UN CAZ puscaria nu „indreapta” delincventul*…)
* A propos de apartenenta la familia de cuvinte: Oare DE CE (N-AM intrebat „PE CE CALE”, ci „DE CE”!) corespondentul lui „delict” (fara „n”) este „deliNcvent” (CU „n”)?
SCZ@ ofloarealbastra Poate credeam ce ai scris daca nu imi blocai contul. Este un gest urat care ma duce cu gandul la cei care pun pumnul in gura libertatii de exprimare. Eu te respect in ciuda rautatilor tale si nu iti doresc sa ai parte de ce ai scris in ultima propozitie a postarii,,oameni si oameni,,
@gheorgica. Nci eu nu stiu cine esti si cum te-ai materializat pe bloguri. Exista comentarii si comentarii. E unul de-al dumitale pe care nici eu nu l-am aprobat. Asta nu inseamna ca iti ingradesc dreptul la liberatate ci ca aici , pe blogul meu , ca si pe oricare alt blog exista niste reguli care se respecta. O floare albastra probabil ca s-a suparat dintr-un motiv bine intemeiat. E o persoana echilibrata pe care o respect si care imi e draga .
Ms pentru raspuns. Imi cer scuze ca am folost blogul tau pentru comunicare cu ofloarealbastra. Si eu va respect pe voi si va doresc multe postari si prieteni
Cu placere!
Intre un betiv si un bautor poate sa fie o foarte mare deosebire: un betiv (persoana care: 1. e mai-mereu beata si 2. sufera (fizic) daca e privata de alcool) poate sa nu fie cine-stie-ce bautor, ci sa se multumeasca (sa se „pileasca”) cu o nimica-toata (cantitativ) de alcool continut in bauturile alcoolice consumate), pe cand (reciproc) un bautor (persoana care consuma frecvent – prin intermediul bauturilor alcoolice – cantitati relativ mari de alcool) poate sa nu fie un betivan: pe de o parte (in ciuda cantitatilor mari de alcool consumate)se poate sa nu se imbete, si pe de alta parte (desi bea frecvent si mult pt ca ASA-i place, si/sau pt ca ASA-i „de fala” fata de megiesi) poate ca daca NU bea sa NU resimta grav privarea de alcool.
Citind articolul din Wikipedia linkuit in cadrul articolului, mie imi rezulta ca e vorba NU despre o cruce permanenta destinata acestui uz de catre fiecare betivan care jura, ci ca de fiecare data este vorba despre cate-o cruce pe care-o ridica (cu acea ocazie) cel care jura, drept dovada.
Adeverirea ca a jurat poate sa implineasca un rol benefic pt cel care-a jurat, constituind un permanent memento despre CE anume trebuie sa faca (sau mai degraba ce sa NU faca).
Pe de alta parte, intrucat ASTA pare sa fie mentalitatea instituita acolo, o asemenea adeverinta nu este imposibil ca IN OCHII UNUI PATRON CU ACEEASI MENTALITATE sa CHIAR constituie o dovada credibila, deci sa salveze jobul fostului pacatos.
(Ceea ce NU inseamna ca in privinta spolierii pacatosilor de catre biserica n-ai avea dreptate, dar sa nu uitam ca obligarea la plata (degeaba) a unei sume de bani drept pedeapsa pt vreo vina este un principiu aplicat si in viata civila (amenzile).)
Obiceiul prezentat pe pagina de Wikipedia m-a distrat destul de tare.
Nu ma gandisem ca si patronul omului cu adeverinta ar fi atat de naiv incat sa creada in asa ceva. Dar , totul e posibil. 🙂
Ba MAI mult: este posibil sa si fie INDREPTATIT acel patron sa creada astfel, iar realitatea faptica ulterioara sa-i dea dretate. (Parca EXISTA o oarecare diferenta (ca importanta psihica pt cel in cauza) intre juramantul facut (de unul singur fiind – sau in compania familiei / prietenilor / tovarasilor de pahar) la betie (sau mahmur fiind in ziua urmatoare) si cel facut in fata „instantei supreme” al carei reprezentant pe pamant este popa…)
Articolul cu o adeverinta -un angajament dat de un betiv in fata unui ierarh contra unui cost substantial dupa cum lasa sa se inteleaga in articolul respectiv,face parte dintr-un sir larg de calomnii sau speculatii aduse bisericii crestine. Daca mi-se dovedeste ca aceasta adeverinta a fost data contra cost,aceasta trebue adusa la cunostinta patriarhie si respectivul ierarh innlaturat din biserica ortodoxa romana..Un fost profesor de religie
Siiiiiigur ca da!:D Religia din scoala e diferita probabil de cea practicata in biserici. As avea multe de povestit si despre scoala si daca incep, nu ma mai pot opri.
Sa incepem cu „calomniile” care se vehiculeaza in legatura cu biserica si sa enumar vreo doua traite pe pielea mea:
1. Merg (acum cativa ani) sa cumpar lumanari in locul destinat acestui lucru, la o biserica din oras. In fata mea un domn intreaba:
„Nu va suparati, pentru o cununie ce taxe se percep?”
„Un milion mirele, un milion mireasa si trei sute cincizeci de mii nasii” vine prompt raspunsul.
„Si primim chitanta?” mai intreaba tanarul.
„Da. Pentru suma platita de nasi.”
„Si pentru restul?”
„Pai din restul mai trebuie sa traiasca si parintele.” i s-a raspuns.
2. Anul trecut a murit bunica mea, odihneasca-se in pace! Preotul (de la alta biserica), dupa ce a fost platit sa tina slujba (fara chitanta), vine in casa la raposata, vede o lustra si o cere pentru ca ii trebuie in nu stiu ce camera la biserica. Interesant , nu?
3. Legat de evenimentul de la punctul 2 : dupa inmormantare am stabilit cu acelasi preot sa facem pomenirea intr-un spatiu special amenajat in curtea bisericii. „Felicitarile, masa si dansul” au costat mai bine de 1500 RON , dar am primit chitanta pentru 500. Probabil taica popa a uitat cum se scrie cifra 1.
Partea mai socanta de la pomana a fost faptul ca a venit un cersetor care a spus ca ii e foame. Am solicitat celor care se ocupau cu servirea mesei sa il primeasca si pe el si sa il omeneasca asa cum au facut cu ceilalti oameni prezenti acolo, urmand sa platim si meniul acestuia, bineinteles. Deci nu biserica ii dadea un blid de mancare acelui om, ci noi. De acord. S-a asezat omul la masa, a multumit , a inceput sa manance si a venit preotul mai sus mentionat , care , in bunatatea lui duhovniceasca si in ciuda insistentelor noastre a binevoit sa il goneasca.
Mai am. Mai continuam?
Mai adaug eu.
Sint platiti de la buget, adica de mine, de tine, de noi, iar pentru tot ce tine de biserica nu platesc impozite si taxe.Deci, de ce percep taxa pentru casatorie, botez, inmormintare?Sume serioase…Si se mai si tirguie, mai au si pretentii.Si n-au nici cel mai mic RESPECT.
RUSINE!
Nu mai spun ca e plin netul de stiri asemanatoare cu aceasta:http://www.evz.ro/detalii/stiri/stau-cu-mortul-in-casa-preotul-nu-vrea-sa-l-inmormanteze-n-a-platit-taxa-1047363.html
Da, ca ei mai instituie in zona parohiei ( adica strazile afiliate de ei unei biserici ridicate din banii enoriasilor) taxa de cult.Nu mai stiu daca e lunara sau anuala, dar daca n-o platesti, la inmormintare trebuie sa platesti din urma, plus penalizari, plus taxa de inmormintare,plus…
Adica,exploatare.
Pe de o parte statul, pe de alta parte biserica.
pai traim inca in Evul Mediu…
Nu, ca aia de atunci abia incepeau.Astia de acum au deja experienta acumulata in timp si culeg roadele.
din pacate,ai dreptate.
„Religia din scoala e diferita probabil de cea practicata in biserici.”
Nu fi rea! Religia fiind aceeasi, poate fi diferit modul de punere in aplicare al ei in diferite locuri. (Stiu si eu ca NU ASA se intampla, dar atunci ALTFEL se argumenteaza – ASA e gresita insasi premisa argumentarii.)
” “Un milion mirele, un milion mireasa si trei sute cincizeci de mii nasii” vine prompt raspunsul.”
1. N-am inteles motivul, ratiunea (teoretica a) defalcarii in acest fel a sumei totale platite pt o aceeasi nunta.
a). De regula (in principiu) intr-un anumit loc (in cazul de fata – la biserica) se duce sa plateasca (concret, faptic, sa achite suma, indiferent de provenienta acesteia, de persoana care o finanteaza) o singura persoana (sau mai multe, dar deodata, impreuna), asa cum e normal si asa cum se intampla si la restaurant, si la magazinele de unde se cumpara produsele specifice. (Oare CE parere ar avea chiar preotul – sau ierarhul acestuia – daca la biserica s-ar face coada de persoane venite fiecare sa plateasca suma ce-i revine: separat mirele, separat mireasa, separat nasii (eventual fiecare din ei pe rand cu cate o jumatate din suma aferenta lor)?)
b). Daca suma ORICUM e astfel defalcata (la initiativa popilor, nu la a nuntasilor), daca se plateste doar suma „aferenta” uneia dintre partile specificate si celelalte sume nu sunt platite, CE se poate intampla? I se face nunta doar (exclusiv) mirelui (sau miresei, sau nasilor) fara participarea celorlalte doua parti (!)?
2. In stransa legatura cu speculatia teoretica de la litera b). a punctului precedent, eu personal sunt FOARTE curios sa aflu CAM CE s-ar intampla (PRACTIC) daca cel care s-a interesat si a primit acest raspuns ar plati* doar pt nasi (suma pt care primeste chitanta**) si N-AR mai plati* si celelalte sume. Preotul in cauza AR TINE, SAU – N-AR TINE nunta?
* Ma refer – bineinteles – la situatia in care persoana care se prezinta sa plateasca ar veni (spre ex) insotita de televiziune, ca altfel e LIMPEDE – CE s-ar intampla: „casierul” in cauza ar refuza sa-i primeasca doar o parte din suma totala pe care o asteapta si in consecinta nici n-ar elibera chitanta si nici n-ar planifica /demara procesul oficierii.
** O speculatie interesanta: daca nuntasii cer cuiva (eventual comandantului) de la Politia Economica (sau de la directia locala a Fiscului) sa participe / asiste la achitarea banilor in acest fel (o mica parte CU chitanta, iar „grosul” sumei FARA chitanta), oare CE urmari PRACTICE ar avea constatarea (incontestabila intrucat e facuta in acest fel) a acestui fapt? CUM ar fi sanctionata (penal) persoana care se sustrage macar INREGISTRARII, daca (in urma unor legi strambe) nu si IMPOZITARII sumei totale? Ar fi popa in cauza inchis pt asumarea de „foloase necuvenite”?
” “Pai din restul mai trebuie sa traiasca si parintele.” i s-a raspuns.”
In acest context, eu as fi intrebat in continuare: daca parintele traieste din cersitul de la mine si de la altii (sau poate prefera exprimarea ca traieste din FURATUL de la enoriasi?), as dori sa vad chitanta cu care el a restituit fiscului salariul pe care statul i-l plateste lui (ritmic, lunar) TOT din banii mei si ai celorlalti contribuabili, TOT pt traiul lui si al familiei.
Ar mai fi fost pertinenta SI intrebarea daca parintelui pt traiul ZILNIC ii ajunge o suma mai mare decat cea din care sunt nevoiti sa traiasca LUNAR unii dintre saracii eparhiei, si/sau pe CATI enoriasi saraci (impreuna cu familiile lor) i-a chemat parintele (cu titlu regulat – sa spunem saptamanal – sau MACAR lunar) LA MASA SA (nu la una separata, pt slugi – sau MACAR la una asa separata), ca sa se impartaseasca SI nevoiasii (sarantocii) parohiei, nu numai popa, din milostenia enoriasilor mai indestulati.
„…vede o lustra si o cere pentru ca ii trebuie in nu stiu ce camera la biserica.”
1. L-AI INTREBAT pe parintele in cauza CU CAT este diuspus sa contribuie la taxa pt mostenire?
2. Inainte de a-l critica asa si a-l face „de mirul lumii”, AI VERIFICAT daca nu cumva parintele era la fel de nonsalant nu numai la CEREREA de bunuri „pt biserica”, ci si (la cerere) la OFERIREA (catre enoriasi, din patrimoniul bisericii) a unor bunuri de care ar putea sa aiba nevoie enoriasii (spre ex familiile mai saracute abia constituite)?
Ma voi lega doar de ultimul punct. Nu era vorba de vreun enorias sarac , ci de intratea in capela unde se tineau defunctii… in fine , mi s-a parut ciudata cererea. In rest, ce sa mai zic? Poate ca mai exista vreun preot care sa se gandeasca si la enoriasii necajiti, dar nu stiu exact unde se ascunde. Inainte sa ma mut aveam un vecin preot care avea o masina ultimul racnet. Mai multe nu comentez despre dumnealui pentru ca nu stiu.
Doamne ce disputa poate isca un atestat de betziv! Acum intzeleg de ce se ia asa de greu bacul
Daca se lua cu sdeverinta de la Episcopie , ar fi fost mult mai simplu.