Top 10 comori antice disparute


Top - Comori antice dispărute
sursa: jurnal.md/toptenz.net
foto: toptenz.net
Câţi dintre noi au visat în copilărie, impresionaţi de fascinantele poveşti cu aventuri şi piraţi, să pornească într-o aventură epică pe mare, prin munţi, jungle şi păduri, în căutarea unei comori ascunse?Din vremuri străvechi parvin informaţii, unele mai credibile, altele mai puţin, cu privire la fabuloase comori ascunse şi pierdute, care au lăsat în urmă himere ale unor bogăţii uriaşe.Şapte dintre aceste comori au o importanţă specială, atât prin valoarea lor propriu-zisă, cât şi prin încărcătura culturală, religioasă şi mitologică.7. Comoara piratului Barbă Neagră

Faimosul pirat Edward Teach, cunoscut şi drept Barbă Neagră, şi-a petrecut numai doi ani (1716-1718) prădând mările, însă această scurtă perioadă i-a fost suficientă pentru a strânge o comoară imensă. În timp ce spaniolii erau ocupaţi să pună mâna pe aurul şi argintul din Mexic şi America de Sud, Barba Neagră şi camarzii săi au asteptat răbdători, după care s-au năpustit asupra corăbiilor încărcate de comori, prădându-i pe spanioli, când aceştia se întorceau spre Bătrânul Continent. Barbă Neagră a devenit, în scurt timp, cel mai de temut pirat, căpătând o reputaţie de oportunist crud şi lacom.
Povestea piratului Barbă Neagră a servit drept sursă de ispiraţie pentru scenariştii „Piraţii din Caraibe”.

Barbă Neagră domina prin teroare asupra Indiilor de Vest şi coasta Atlanticului a Americii de Nord. Şi-a găsit sfârşitul în noiembrie 1718, când locotenentul britanic Robert Maynard l-a decapitat şi i-a atârnat capul pe corabia sa, ca pe un trofeu. Barbă Neagră a recunoscut în faţa călăilor săi că şi-a ascuns comoara, însă nu a dezvăluit unde. Acest fapt i-a determinat pe nenumăraţi vânători de comori să o caute până şi astăzi. Corabia scufundată a lui Barbă Neagră, Queen Anne’s Revenge, se spune că a fost descoperită în 1996 lângă Beaufort, Carolina de Nord, însă încărcătura nu era la bord. Comoara ar putea fi ascunsă undeva pe Insulele Caraibe, în Golful Chesapeake, din Virginia, sau în grotele din Insulele Cayman. Cert este că nimeni nu a reuşit să o găsească şi mulţi încă o mai caută.

6. Comoara de la Lima

În 1820, în Peru, Lima era în pragul revoltei. Ca o măsură de precauţie, vicele oraşului a decis să mute bogăţiile în Mexic, pentru a fi păstrate în siguranţă. Astfel, pietre preţioase, două statui de aur, în mărime naturală reprezentând-o pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, şi multe altele, au umplut 11 corăbii, a căror valoare totală se ridica în acea vreme la suma de 60 milioane de dolari. Vicele orașului i-a încredinţat comanda transportului comandantului William Thompson, de pe „Dear Mary”, care s-a dovedit a fi un pirat nemilos. Acesta a condus vasele spre Insulele Cocos din Oceanul Indian, unde se spune că a îngropat comoară.

Ulterior, „Dear Mary” a fost capturată de spanioli şi toţi marinarii, în afară de Thompson şi ajutorul său au fost spânzuraţi. Cei doi i-au condus pe temniceri până la Insulele Cocos, unde au reuşit să scape în junglă. Nici ei, nici comoara nu au mai fost văzuţi vreodată. De atunci, mai mult de 300 de expediţii au încercat, fără succes, să găsească comoara de la Lima.

5. Comoara pierdută a faraonilor

Atunci când Howard Carter a (re)descoperit mormantul lui Tutankamon în Valea Regilor, în 1922, arheologul a fost uimit de splendoarea artefactelor care l-au însoţit pe tânărul faraon pe lumea cealaltă. Lângă camera mortuară s-a găsit o comoara atât de mare încât lui Carter i-au trebuit zece ani ca să o termine de catalogat. Totuşi atunci când şi alte camere mortuare ale unor faraoni mai proeminenţi au fost descoperite în secolul XIX, camerele lor cu comori erau aproape goale. Toată lumea ştie că hoţii de morminte au avut timp în atâtea secole să ia comorile, dar astfel de furturi nu pot fi opera infractorilor de rând. Atunci unde sunt vastele comori ale faraonilor îngropaţi în Valea Regilor?

Unii cercetători cred că un anume Herihor ar putea face lumină în cazul acestui mister. Herihor a fost un înalt oficial în timpul domniei lui Ramses XI. La moartea faraonului, Herihor i-a uzurpat tronul, împărţindu-şi regatul cu ginerele său Piankh. Herihor s-a desemnat responsabil cu procedurile de „reînmormântare” în Valea Regilor, având astfel posibilitatea să prăduiască la nivel înalt majoritatea mormintelor regale. Mormântul lui Herihor nu a fost identificat niciodată, dar specialiştii în domeniu sunt de părere că atunci când acest eveniment se va întâmpla, multe dintre comorile pierdute ale Egiptului (sau măcar indicii despre ceea ce s-a întâmplat cu ele) vor vedea lumina zilei.

4. Comoara lui Montezuma

Distrugerea imperiului Aztec de către spanioli a ajuns în punctul culminant pe 1 iulie 1520. După ce l-a rănit mortal pe împăratul Montezuma, Hernando Cortés, crezând că câştigat războiul, a ordonat oamenilor săi să strângă bogăţiile regatului, în încercarea de a părăsi continentul pe timp de noapte. Aztecii furioşi însă, care vroiau să-şi răzbune conducătorul şi să-şi apere capitala, nu i-au lăsat pe conquistadori să ajungă prea departe, atacându-i în apropierea capitalei Tenochtitlan, unde au avut loc lupte crâncene. Carnagiul care a urmat a umplut lacul Tezcuco cu cadavrele spaniolilor şi comorile furate ale lui Montezuma: nenumărate ornamente din aur şi argint şi o colecţie impresionantă de bijuterii.

Cortés şi câţiva oameni au reuşit să scape cu viaţă şi s-au întors un an mai târziu pentru a se răzbuna. Când locuitorii oraşului Tenochtitlán au aflat că spaniolii se apropie, au îngropat rămăşiţele comorii în jurul Lacului Tezcuco pentru a o feri de lăcomia spaniolilor. Astăzi, imensa comoară rămâne ascunsă în noroiul şi mlaştinile periferiei oraşului Mexico City, locul unde fusese odată colosalul oraş Tenochtitlán. Generaţii de vânători de comori au căutat în van tezaurul. Un fost preşedinte al Mexicului chiar a ordonat ca fundul lacului să fie drenat, însă nici aşa comoara aztecilor nu a fost găsită.

3. Comoara lui Decebal

Existenţa tezaurului regelui Decebal constituie una dintre cele mai fascinante enigme ale istoriei româneşti. Aceasta porneşte de la afirmaţiile istoricului roman Dio Cassius (155 sau 163/164 – 229) după care, în urma cuceririi romane, au fost descoperite şi comorile lui Decebal, care se aflau sub râul Sargeţia din apropierea capitalei sale. Istoricul spune că Decebal „a abătut râul cu ajutorul unor prizonieri şi a săpat acolo o groapă. A pus în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, mai ales printre cele care suportau umezeala, iar după aceea a adus râul din nou în albia lui. Tot cu prizonierii a pus în siguranţă, în peşteri, veşminte şi alte lucruri mai puţin preţioase. Dar Bicilis, un tovarăş al său, care cunoştea cele întâmplate, a fost luat prizonier şi a dat în vileag toate acestea”.

Majoritatea arheologilor a considerat aprecierile lui Cassius drept o legendă preluată la origine de la Diodor din Sicilia. Scriitorul bizantin Ioanes Lydus, în lucrarea „De Magistratibus”, elaborată pe baza celei a lui Criton, doctorul lui Traian, şi anume „Getica”, apreciază că după înfrângerea Daciei de către romani s-au preluat prăzi bogate în argint şi aur în greutate de 5.000.000 livre, vase şi sticlărie de valoare şi peste 50.000 de războinici băştinaşi capturaţi cu arme cu tot. Jérôme Carcopino, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii pariziene, s-a implicat masiv în analiza prăzii de război din Dacia. El a opinat pentru 165.500 kg aur şi 331.000 kg argint, în valoare totală de 62.200.000 franci de aur. Deşi multe dintre cifrele pe care le-a vehiculat au fost considerate exagerate, ele oferă totuşi o imagine sugestivă asupra bogăţiilor Daciei, în care putea fi foarte bine inclus şi tezaurul regal şi care au contribuit în mare măsură la rezolvarea crizei financiare din Imperiul Roman şi la desăvârşirea unor mari construcţii. Nimeni nu a căutat, însă, pe teren tezaurul lui Decebal.

2. Camera de Chihlimbar

Foarte multi o consideră a opta minune a lumii. Alcătuită din plăci de chihlimbar, poleite cu foiţa de aur, a fost creată de către artizanii germani şi ruşi, la începutul secolului al XVIII-lea, şi oferită de către regele Prusiei, Friedrich Wilhelm I, aliatului său rus, ţarul Petru cel Mare, în 1716, drept un simbol al prieteniei, în urma relaţiilor diplomatice exemplare dintre cele două ţări. Impresionanta Cameră construită din chihlimbar şi alte pietre semipreţioase care acum ar valora mai mult de 200 de millioane de dolari, a dispărut fără urmă în timpul celui de-al doilea război mondial, de atunci fiind una dintre cele mai vânate comori.

Până în prezent, nimeni nu a reuşit să-i dea de urmă, deși atât oamenii de ştiinţă au făcut investigaţii amănunţite pentru a o găsi, cât şi căutatorii de comori au vânat-o constant pentru a se îmbogăţi. Există o serie de teorii în legătură cu ce s-ar fi putut întâmpla cu ea. Unii cred ca în timpul celui de-al doilea război mondial, în timp ce s-a încercat transportul camerei din Rusia în Germania, ambarcaţiunea care ducea cele 27 de cufere cu preţioasa comoară s-a scufundat în mare. Alţii susţin că a ars în timpul bombardamentelor asupra castelului din Krolewiec, unde fusese ascunsă în timpul războiului sau că s-ar afla într-o mină de argint, abandonată din Thuringia, sau ascunsă în malurile unei lagune din Marea Baltică.

Chihlimbarul nu este o materie atât de valoroasă în sine, însă este nestemată pentru istoria care se poate păstra în el. Chihlimbarul păstrează închis în el imagini unice, rămăşiţe de insecte şi obiecte prinse în capcana lui lipicioasă, iar cele şase tone de chihlimbar pur din care a fost făcută Camera au stat la baza unor filme moderne ca „Jurassic Park” şi „The Lost World”.

Din întreaga Cameră s-a recuperat în 1997 doar o mică bucată din placa de chihlimbar cu care aceasta fusese căptuşită. Un avocat din Bremen, care pusese mâna pe preţioasa piesă, a încercat să o vândă unui fost ofiţer de marină. Din fericire, acesta făcea parte dintr-un grup de arheologi care încercau de căţiva ani sa găsescă rămăşiţele camerei şi astfel piesa a ajuns în custodia unui muzeu din Rusia.

Frustraţi că nu o pot găsi, istoricii şi arheologii au hotărât să o reconstituie. Munca de refacere a început în 1980, specialiştii încercând să recreeze Camera dupa fotografiile, amintirile, descrierile şi rămăşiţele rămase din original. Însă în ciuda aparaturii moderne din zilele nooastre, impresionanta creaţie este extrem de greu de dus la bun sfârşit.

1. Chivotul Legământului

Chivotul Legii, cum se mai numeşte artefactul menţionat în capitolul Exodului din Biblie, reprezintă cea mai importantă comoară a Creştinătăţii. Pentru israeliţi, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pământ, creat de Dumnezeu, în acord cu Moise, pe Muntele Sinai. Chivotul este un cufăr masiv, poleit cu aur, lung de 118 centimetri şi lat de 78 centimetri, cu o pereche de mânere din lemn de o parte şi de cealaltă a lungimii sale, pentru transport şi cu doi heruvimi din aur dispuşi faţă în faţă, cu aripile întinse, deasupra „capacului ispăşirii”. Cufărul trebuia să adăpostească relicvele sacre, printre care cele două table de piatră pe care erau scrise Cele Zece Porunci şi un vas cu mană din cer, care căzuse spre hrana evreilor în pustie, după ce trecuseră Marea Roşie, când au fost eliberaţi din robia Egiptului.

Ierusalimul, capitala regatului israelian şi casa Templului lui Solomon, era şi locul în care era găzduit Chivotul Legământului. În 607 î.Hr. oraşul a fost jefuit de către babilonieni, mai bine de un milion de oameni fiind ucişi. 70 de ani mai târziu, când israeliţii s-au întors în cetate, Chivotul dispăruse. De atunci, nu se ştie sigur ce s-a întâmplat cu acestă relicvă nepreţuită, iar diferitele zvonuri au fost alimentate numai de speculaţii. Dintre acestea, cea mai răspândită este cea conform căreia Chivotul ar fi fost ascuns de către israeliţi înainte de a fugi din oraş, odată cu ocupaţia babilonienilor. Se spune că acesta s-ar afla în Muntele Nebo din Egipt sau Etiopia. Întrebarea este însă: dacă chivotul fusese ascuns de către israeliţi, de ce aceştia nu l-au recuperat când s-au întors să-şi reconstruiască oraşul?

În ciuda lipsei unor dovezi istorice, credinţa ortodocşilor etiopieni în Chivotul din Aksum continuă să fie puternică. Conform legendei, în imensul sit funerar al regilor de la Aksum a fost ascuns Chivotul Legii, comoara cea mai de preţ a Israelului. Vechi de peste 1.700 de ani şi înalt de 24 de metri, Obeliscul din Aksum, în care se presupune că se află Chivotul, cântăreşte nu mai puţin de 100 de tone. Misterul ridicării absolut incredibile a obeliscului i-a făcut pe mulţi să lanseze fel de fel de teorii, care mai de care mai fantasmagorice. Însă nici până în ziua de azi arhelogii nu au putut explora în întregime labirintul subteran aflat sub colosul de granit. Pe lângă aceasta, oamenii de ştiinţă din zilele noastre nu au reuşit să îşi explice de ce labirintul subteran e păzit atât de straşnic de capcane mortale pentru oricine încearcă să exploreze tunelurile. Alţii cred că chivotul a fost distrus de către babilonieni, în timp ce credinţa altora este că însuşi Dumnezeu a ascuns chivotul printr-o intervenţie divină şi că artefactul va fi găsit doar de către cei drepţi. Dat fiind că nu există nicio menţiune despre distrugerea acestuia, oamenii nu au încetat nici până astăzi să-l caute şi să dezlege marele mister.

SURSA

About oanaclara

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
Acest articol a fost publicat în Stiati ca... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

42 de răspunsuri la Top 10 comori antice disparute

  1. ratzone spune:

    bravos pt cercetare:)

  2. Camelia spune:

    Unde or fi ascunse toate comorile astea, nu se ştie; cred că sunt acolo, într-o singurătate a lor nesfârşită, şi poate că e locul unde nimeni nu poate merge până la capăt ca să le afle urma.
    Poate că nimic nu e întâmplător; cine ştie de ce au dispărut ca şi cum nu ar fi fost vreodată.

  3. Pingback: Predator … « Silence's Blog

  4. Pingback: Cel mai frumos album de relaxare… « ALIVE

  5. Pingback: One day « schtiel

  6. Carmen spune:

    un articol deosebit de interesant!
    ce coincidenta sa pomenesti despre marile comori Egiptene, cand tocmai asatzi se serbeaza 138 de ani de la nasterea celui mai spectaculos și mai de succes egiptolog – Sir Howard Carter!
    Fascinante sunt legendele lumii antice!

    • oanaclara spune:

      Nu stiu de ce intuiesc astfel de evenimente. Am mai patit-o cu postarea despre Cernica, pe care am publicat-o exact in ziua Sf. Calinic , desi habar n-aveam ca e atunci.
      Multumesc pentru informatie! Chiar n-am stiut.

  7. Parca ar fi obtinute ca la noi!
    Mica-i lumea, Doamne
    Madi si Onu

  8. Pingback: Viaţa-n imagini (080512)

  9. Pingback: Viaţa-n imagini (100512)

  10. Pingback: Clipe încremenite (080512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  11. Pingback: Clipe încremenite (100512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  12. Pingback: Lătrături ocoşe (100512) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  13. Pingback: Alt joc cu poze – 11.05.12 « Florina Lupa Curaru

  14. Pingback: Pe chibrituri: C.P.L. Gherla « Blog de Filumenistă

  15. Pingback: Clipe încremenite (120512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  16. Pingback: Viaţa-n imagini (120512)

  17. Pingback: Mina pierduta a lui Lasseter « Silence's Blog

  18. Pingback: Lătrături ocoşe (120512) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  19. Hapi spune:

    Israelitii nu si-au recuperat chivotul pentru ca acesta nu (mai) exista🙂
    Altfel il gaseau ei in gaura de sarpe si-l fluturau prin fata intregii lumii

  20. Pingback: Alt joc cu poze – 13.05.12 « Florina Lupa Curaru

  21. Pingback: Pe chibrituri: Paza contra incendiilor « Blog de Filumenistă

  22. Pingback: Viaţa-n imagini (140512)

  23. Pingback: Clipe încremenite (140512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  24. Pingback: Clipe încremenite (160512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  25. Pingback: Lătrături ocoşe (140512) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  26. Pingback: Alt joc cu poze – 15.05.12 « Florina Lupa Curaru

  27. Pingback: Pe chibrituri: Reclama « Blog de Filumenistă

  28. Pingback: Viaţa-n imagini (160512)

  29. Pingback: Clipe încremenite (160512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  30. Pingback: Lătrături ocoşe (160512) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  31. Pingback: Pe chibrituri: Loto « Blog de Filumenistă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s