Carmen a spus „Sssst!” si miercurea aceasta, deci m-am conformat. 🙂
Reclame
Macii mei dragi :)
Join Quality!
:)
Am mutat arhiva blogului aici:
http://diversediversificate2.wordpress.com/
*
Elefant.ro
TinaR
-
EvoMag
:)
:)
Comentarii recente
Share this blog
Ze List
Vizitatori :
Horoscopul de azi
Reclame
induiosatoare imagine
simpatica 🙂
vorba aia
ca doi porumbeii
frumoasă imagine
Interesant e faptul ca perechea de porumbei a poposit la fereastra bisericii exact inauntru se oficia o casatorie.
Ce frumos! Vor fi niste fericiti cei casatoriti 🙂
Sper din tot sufletul sa le fie bine!
Pingback: Champagne Pool « O lume in imagini
Pingback: Time – 6 « schtiel
Nice shots.
Regards and best wishes
Thank you!
Porumbeii erau mire şi mireasă şi s-au aşezat să primească binecuvântarea divină!
Minunată imagine. Sugerează tandreţea la cotele ei cele mai înalte!
Frumoasa explicatia! 🙂 Mi-a placut faptul ca zburau impreuna, s-au asezat impreuna pe pervaz…i-am urmarit ceva vreme. Sunt o pereche frumoasa.
Pingback: Libertate … la purtator « Silence's Blog
Arhitectură veche.
🙂 E o biserica fortificata , aflata pe malul Dunarii.
Iubesc mult porumbeii! 🙂
În imaginea aleasă de tine, ei dau viaţa zidului, fiind că un trandafir prins în părul unei fete care aleargă râzând. 🙂
Si mie imi sunt tare dragi porumbeii. Parca inveselesc arhitectura aceea anosta. 🙂
ce simbol frumos! doi porumbei albi ce stau cioc în cioc, ce poate fi mai frumos?!
Happy WW!
🙂 Pace si iubire.
Happy WW si tie!
Frumoasă perechea de porumbei !
Ea ( stânga ) atentă și iubitoare , el ( dreapta) curtenitor și tare mândru !
http://aliosapopovici.wordpress.com/
🙂 Asa e. Zi faina!
Buna dimineata! Mi-am adus aminte vazand pozele puse de tine de doua lucruri: de casa de las conchas din Salamanca:
si de o poezie a lui eminescu:
Cum nu suntem doua pasari,
Sub o stresina de stuf
Cioc in cioc sa stam alaturi
Intr-un cuib numai de puf!
Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascutitul botisor
Si alaturea de mine
Sta-vei oare binisor?
Parca mi te vad, draguta,
Ca imi zbori si ca te scap;
Stand pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.
Iara eu, suit pe casa
Si plouat de-atat amor,
M-as imfla ursuz in pene
Si as sta intr-un picior.
Oooo! Multumesc pentru poezie! Iti voi raspunde si eu cu una: 🙂
Asteptare
Doi porumbei isi soptesc dragostea
Pe dulapul cu carti din balcon.
Si-au facut cuib discret,
Seamana intr-un fel
Cu odaia mea.
Povestea lor de iubire
N-o cert, n-o fugaresc,
Dureaza de cateva nopti.
Astept sa vad, nu peste mult,
Pui plapand,
Sa-ti urez bun venit
In lume.
(Petre Got)
…iar sub picioarele porumbeilor se taraie pe peretele bisericii un cablu de nu-stiu-ce, care se potriveste cu porumbeii si cu biserica precum celebrul perete cu nu-mai-putin-celebra nuca.
Ei, cablul ala e specific romanesc. Ma bucur totusi ca nu s-au apucat sa puna termopane bisericii… Sper sa nu le dau idei. 😀
Excelentă imagine! Parcă ar fi doi mesageri ai Divinităţii!
Cine stie? 🙂